De ce mă consideri duşmanul tău?

[DomnuRoz]

Dragi prieteni, amici şi cunoştinţe virtuale… sigur vă amintiţi de începutul relaţiei voastre, când eraţi fericiţi, când tot corpul emana a fericire. Aveaţi acel zâmbet, mai liniştiţi, un tonus relaxat, entuziasmaţi de partener, bătăile inimii se simţeau pregnant în prezenţa lui. Dorinţa de revedere era firească, iar atunci... eraţi amândoi într-un zâmbet, diplomaţi unul cu altul. Va păsa de celălalt, eraţi atenţi la detalii, la felul cum vă exprimaţi, la modul cum gesticulaţi.

Nu vă puteaţi supăra pe partener, chiar dacă avea o părere diferită faţă de voi. Spuneaţi în sinea voastră... dar e normal să gândim diferit, face parte din particularităţile fiecăruia dintre noi, nu doar la aspectul fizic, ci şi la modul de gândire, preferinţe, opţiuni.

Nici atunci nu vă supăraţi la o glumă la fel de neobişnuită, totuşi... din respect, cu diplomaţie, să nu răniţi orgoliul celuilalt, vă forţaţi să zâmbiţi cât mai natural, să nu se simtă falsitatea şi ironia. Poate că aţi avut curajul să vă exprimaţi liber punctul de vedere, într-o propoziţie elegantă… tipul de glumă este amuzant dar neobişnuit pentru voi.

La fel şi cu alegerea timpului petrecut împreună. Cumva găseaţi resurse pentru un numitor comun, pentru alegerea unui film, spectacol, plimbarea în parc, vizite la familii şi prieteni. Aveaţi acea putere să lăsaţi de la voi, pentru binele relaţiei, când celălalt va ruga să-i faceţi pe plac, ca apoi roată să se întoarcă, favor contra favor, concesie pentru o concesie... şi toată lumea era mulţumită. … citeste continuarea …

https://www.domnuroz.ro/2018/01/25/de-ce-ma-consideri-dusmanul-tau